Urc in tramvai dupa o zi intreaga de alergat intre birouri. Este o rutina care da viata proiectelor editurii: citesti, corectezi, trimiti emailuri, intinzi sfori pe care faci alergand echilibristica, incerci sa supravietuiesti, ba chiar faci punti si altora. Astfel, nu-mi mai simt picioarele decat pentru a-mi aminti ca nu trebuia sa-mi iau pantofii cu toc astazi. Dar urc, ziceam, in tramvaiul meu de toate zilele, cu speranta vadita, cautand cu ochi lacomi un loc ... [mai mult]